Marți, 19 aprilie 2022, Asociația pentru Înfrumusețarea Orașului Sibiu a invitat arhitecți, urbaniști, botaniști, speciliști în amenajarea spațiilor verzi dar și locuitori din zonă pentru a discuta despre viitorul parcului Sub Arini, aflat în etapa de proiectare DALI, în vederea reamenajării. La întâlnire a participat și aparatul din conducerea Primăriei Municipiului Sibiu.
Întâlnirea de marți după-masă a avut loc la Sala Oglinzilor din Pța. Mare și a fost prima de acest fel organizată de către Asociația pentru Înfrumusețarea Orașului Sibiu, continuatoarea Societății pentru Înfrumusețarea Orașului ce a administrat Parcul Sub Arini începând cu anul 1882. Pe lângă nenumăratele plantări cu specii diverse de arbori, în timpul administrării parcului de către Societatea pentru Înfrumusețarea Orașului, s-au realizat fântâna arteziană, pavilionul de muzică dar şi prima seră de plante autohtone și exotice.
[Update] Întreaga dezbatere se poate urmări în format video, aici:
“Cu toții suntem conștienți de valoarea acestui parc datorită caracterului său unic pe care noi nu vrem să îl distrugem. Dar tocmai pentru că acest parc este valoros, am dat în lucru studiul DALI care să ne atenționeze asupra a ceea ce ar trebui făcut în Parcul Sub Arini, ce probleme sunt care trebuie remediate, să ne prezinte câteva investiții ce s-ar putea face în acest parc. Trebuie să găsim elemente care să pună mai bine în valoare Parcul Sub Arini și care să îi îmbunătățească și funcționalitatea dar, nu în ultimul rând, să ne prezinte niște idei sau metode de management viitoare, tocmai pentru a proteja acest parc de mare valoare a Sibiului. Nu înseamnă că toate propunerile din acest proiect trebuie și realizate dar este baza de la care pornim în discuții. De asta este absolut necesară această dezbatere și cred că vor mai urma și altele” a spus Astrid Fodor, în deschiderea discuțiilor.
Prin acest proiect, s-a pornit de la ideea reabilitării elementelor existente și punerea în valoare a celor ce nu sunt puse foarte de bine în valoare, având dorința de a da o față mult mai specifică unui parc de natură englezească zonelor rozariului și celei de la statuia Mihai Eminescu. Conform directorului Direcției Tehnice din cadrul Primăriei, Ciprian Rațiu, administrația sibiană a cerut proiectanților să gândească și extinderea sistemului de iluminat și al celui de irigație, care să asigure o imagine permanent verde a parcului. “Construcțiile noi propuse nu au fost cerute prin tema de proiectare deoarece specificul unui astfel de proiect este tocmai acela ca proiectantul să vină cu un concept” a adăugat Ciprian Rațiu,
Alexandru Găvozdea, președintele Ordinului Arhitecților din România, a atras atenția, încă de la început, că proiectanții s-au străduit prea mult deși nu era necesar: “Proiectul are prea multe. Prea multe ingrediente de toate felurile ca și cum am vrut să dăm măsura tuturor capacităților și competențelor. Sunt prea multe lucruri care, de fapt, denaturează ceea ce este spiritul fundamental al parcului – acela de parc natural care are în anumite zone caracter de parc englezesc. Lucrurile trebuie să evolueze dar cu un oarecare echilibru pentru că a aduce aceste intervenții foarte multe, foarte diferite și foarte bogate e, de fapt, un exces care nu cred că îi face bine parcului” a spus arhitectul.
S-a renunțat la labirint, iazul posibil să fie mutat
Săptămâna trecută, AIOS împreună cu Fundația Heritas și urbanista Alina Mureșan-Iuga, au trimis către Primărie o serie de propuneri de îmbunătățire a proiectului de reamenajare a Parcului Sub Arini. Una dintre aceste propuneri a fost mutarea iazului de lângă podul străzii Avrig, spre o zonă mai retrasă și mai mlăștinoasă, aflată spre cartierul Valea Aurie. În cadrul dezbaterii de la începutul săptămâni, proiectanții ce au gândit proiectul au venit cu o nouă propunere de amplasament al iazului. Locul exact va fi stabilit în funcție de diverși factori, urmând ca în perioada următoare să fie analizate mai multe variante.
Domnul prof. univ. dr. Constantin Drăgulescu, din cadrul Facultății de Științe, catedra de Biologie, Ecologie și Protecția Mediului a ULBS, a intervenit, în cadrul dezbaterii, în susținerea amenajării iazului: “Din discuțiile cu vecinii din zonă a reieșit fapul că lumea ar fi împotriva iazului pentru că este o sursă de miros urât și țânțari. Totuși, o relatare din sec XVIII spune că Sibiul era înconjurat de lacuri cu nuferi și poate ar fi bine să facem acest iaz care să aibă și nuferi. Să ne amintim faptul că pe stema Sibiului există trei frunze de nufăr, lucru ce poate susține nevoia iazului propus prin proiect.”
O altă propunere transmisă către Primărie de către AIOS a fost și renunțarea la labirintul propus a fi construit, din gard viu, pe pajiștea din fața Stadionului Municipal. După doar câteva intervenții ale specialiștilor prezenți în sală, s-a ajuns la concluzia că labirintul nu este specific parcului astfel că s-a promis renunțarea la plantarea lui.
Amfiteatrul, aleea senzorială și platforma de belvedere
Deși proiectantul prezent la Sibiu a susținut faptul că amfiteatrul propus a fost gândit pe peluza din apropierea râului tocmai pentru a nu risca să fie afectate rădăcinile arborilor, pare că nimeni nu a văzut acest lucru ca fiind o intervenție mai puțin invazivă.
Arhitectul Alexandru Găvozdea a descris propunerea amfiteatrului ca fiind „stângace”: „Să plantezi o construcție a cărei spate să trebuiască apoi să îl maschezi cu niște tufe mi se pare un pic slăbuț pentru calitatea acestui parc. Adică ar trebui găsit un loc în care să fie așezat pe un versant pentru a-l amplasa în mod cât se poate de natural și cu intervenție mult mai temperată„.
„Ne ducem copiii în parc ca să învățăm despre biodiversitate și protejarea naturii dar propunem să îi învățăm lucrurile astea într-un amfiteatru artificial, o structură modernă. Nu mi se pare că ar avea vreun sens” a adăugat Cristina Voicu, invitată la dezbatere ca reprezentant al cetățenilor.
Deși mai puțin discutată, și prezența în proiect a aleii senzoriale a fost pusă sub semnul întrebării: „Tot parcul este o simfonie de senzații și plăcere, nu văd de ce m-aș chinui să fac într-un colț o alee senzorială” a spus Alexandru Găvozdea.
Cât privește platforma de belvedere, cu toții pare că și-o doresc dar nu îi pot justifica amplasamentul propus. „Punctul de belvedere ca idee nu poate fi rău dar, sincer vorbind, amplasamentul lui nu mi s-a părut că reprezintă un punct care să focalizeze privirea spre ceva deosebit. Aș muta punctul de belvedere acolo unde există o belvedere, dar în Parcul Sub Arini nu văd un punct focal spre care să merite să așezi un astfel de obiectiv” a concluzionat asist. univ. dr. Crăciunaş Mihai-Tudor de la Facultatea de Științe, catedra de Biologie, Ecologie și Protecția Mediului a ULBS.
„Există deja belvedere de pe digul din capătul străzii Bahluiului care dă spre Valea Aurie. Dacă chiar există necesitatea unei astfel de structuri, mai degrabă aici aș vedea-o” a spus Cristina Voicu.
Controverse pe traseul pistei de biciclete
Un subiect mult dezbătut de cei prezenți la dezbaterea profesională organizată de Asociația pentru Înfrumusețarea Orașului Sibiu a fost cel legat de separarea traseului de biciclete de cel pietonal. Pista de biciclete propusă prin proiect coboară din zona restaurantului Bolta Rece prin mijlocul parcului, pe actuala alee de lângă râu, pe când pietonii își vor recăpăta trotuarul asfaltat din partea de sus a parcului.
Urbanista Alina Mureșan-Iuga, expertă în planificare urbană, a atras atenția că noul traseu propus pentru pista de biciclete va împărți parcul în două. „Concentrarea circulației de bicicliști și trotinete va fi în interiorul parcului, iar utilizatorii direcți ai parcului vor fi în exterior. Oare este bine?” s-a întrebat ea retoric. „Pista de biciclete merge pe lângă râu. Oare are un impact asupra faunei din zonă? Sunt rațe, sunt veverițe, trebuie analizat dacă vor fi afectate” a adăugat ea.
Cosmina Frățilă Apreutesei, reprezentant a cetățenilor, a subliniat faptul că pista de biciclete este folosită de sibieni ca pistă de tranzit de către cei ce vor să ajungă spre pădure sau Muzeul Astra. Ea propune ca alternativă noua pistă de pe Calea Dumbrăvii care va oferi fluiditate mai mare. În acest sens, dă exemplu orașul Budapesta unde a avut loc fenomenul de eliberare a parcurilor după ce a fost construită infrastructura de biciclete din oraș. Bicicliștii au început să folosească pistele de biciclete dedicate și nu au mai simțit nevoia să meargă prin parc, pentru a nu mai avea conflicte cu pietonii sau cu părinții cu cărucioare.
Mihai Proca, președintele Asociației Tură în Natură, cel care a propus noul traseu al pistei de biciclete, exclude varianta înlocuirii pistei din Parcul Sub Arini cu cea de pe Calea Dumbrăvii: „Pista din parc este umbrită, pe când cea de pe Dumbrăvii nu va avea în următorii ani umbră. Și cum va face legătura pista de biciclete de pe Dumbrăvii cu cea din pădure? Susțin necesitatea pistei de biciclete în Parcul Sub Arini și în continuarea parcului. Cred că soluția propusă prin proiect este cea mai bună„.
Siguranța înainte de toate
Cristina Voicu a atras atenția asupra siguranței din zona tunelului de sub podul străzii Avrig, legându-se în special de faptul că spre iaz nu există propuse căi de acces pentru pietoni care să nu se intersecteze cu pista de biciclete: “Cred că această problemă ar trebui tratată mai aprofundat cu ajutorul organizațiilor cicliste și poate cu un specialist care să ofere soluții privind traficului. Așa cum este propus acum, nu mi se pare o soluție sigură pentru nimeni, iar conflictele existente acum le veți exacerba foarte mult prin mutarea pistei de biciclete în partea de jos a parcului”.
Răspunsul a venit tot din partea lui Mihai Proca: “Atunci când am propus mutarea pistei de biciclete în partea de jos a parcului, am ținut cont exact de această trecere pe sub strada Avrig pentru că aici au avut loc foarte multe accidente între bicicliști care vin în viteză, coborând panta din ambele sensuri și în tunel se întâlnesc și se ciocnesc. Pe când, dacă vii de jos, atunci trebuie să urci ca să ajungi la tunel deci nu vor mai avea viteză. Asta o să preîntâmpine accidentele.”
O intervenție pe acest subiect a avut și Mihai Balaban, membru ATOP (Autoritatea Teritorială de Ordine Publică), prezent și el la dezbatere: “Avem probleme vis-a-vis de utilizarea spațiilor. Cele mai urâte experiențe se întâmplă atunci când lăsăm lucrurile în coadă de pește. Dacă vreți să auziți oameni certându-se, trebuie doar să parcurgeți parcul pe lungimea pistei de biciclete. Pe acolo merg femei cu cărucioare, bebeluși, copii pe role, cu skate-ul, cu bicicletele se merge în viteză. M-aș bucura să fie o cerință specială pentru proiectanți să se gândească în detaliu cum se vor intersecta pistele de biciclete cu cele pentru pietoni. Vă sugerez ca siguranța să primeze.”
Răspunsul a venit rapid din partea primarului Astrid Fodor: “Echipa din Primărie a susținut această idee dar am fost combătuți foarte puternic. Ni s-a spus că noi trebuie să transformăm totul în share-space pentru că trăim în secolul în care omul trebuie să învețe să îi respecte pe ceilalți. Ni s-a tot spus să nu facem piste separate de bicicliști. O parte spune să le separăm, o parte spune să nu le separăm. Acum, ca administrație, ce decizie să luăm?”
“Sunt un susținător al oricărui fel de sport extrem, inclusiv dirt-bike, dar în Parcul Sub Arini este un pericol real. Nu știu câți dintre dvs. cunosc faptul că cei care și-au construit în Parcul Sub Arini câteva rampe de sărituri au făcut posibil un accident mortal acolo. Un tată a vrut să le arate copiilor cum sare el cu bicicleta peste un astfel de dâmb, venind de pe podul de lângă Bolta Rece. A sărit, a căzut, nu avea cască, s-a lovit cu capul și acolo a rămas, în fața copiilor lui” a intervenit și Mihai Proca legat de aspectul siguranței. Acesta cere Primăriei să ia în calcul faptul că cei mai mulți dintre copiii ce vin în parc să se dea pe acele dâmburi, nu vor purta cască și nu vor fi profesioniști, ceea ce face din dirt-bikeul propus un element nesigur. “Există un dirt-park profesionist în spate la Hotelul Hilton, construit de profesioniști. Este încă întreținut, se poate acolo muta tot ce înseamnă înfrastructura pentru pasionații de sărituri cu bicicletele” a adăugat acesta.
Lipsește conceptul proiectului
“Până la urmă, care este conceptul care stă în baza acestei amenajări și cine sunt utilizatorii?” a întrebat Andreea Tănase, arhitect specialist în regenerare urbană. “Pornind de la subiectul pistelor de biciclete, avem două abordări care fiecare are consecințele ei. Ne lipsește un concept și din această cauză nu știm cui e destinat să se adreseze parcul. Am văzut elemente punctuale în proiect. Toate pot să existe sau toate pot să dispară dar nu avem acele argumente care să ne convingă de faptul că soluția care se propune are o logică și putem să ne aliniem și să o susținem. Dacă le analizăm punctual, pentru toate avem argumente și pro și contra” a adăugat aceasta.
Cel mai vehement cu privire lalipsa unui concept al proiectului a fost arhitectul Cristian Șandru, președintele filialei Sibiu-Vâlcea a Ordinului Arhitecților. Printr-o intervenție tranșantă, acesta a atras atenția că proiectul prezentat ar fi trebuit să ajute municipalitatea să stabilească ce face mai departe, pe baza unor argumente. Argumente pe care nu le găsește ca urmare a prezentării proiectului: “Nu am înțeles deloc ce și-a propus proiectantul, care este ideea proiectului, ce a vrut să obțină, ce a urmărit în timpul proiectării, de ce a ales aceste locuri pentru belvedere, pentru amfiteatru, pentru iaz. Din câte înțeleg, toate pot fi sau nu pot fi. Mi se pare că nici voi (proiectanții) nu sunteți convinși de proiect, nu știu cum ați putea să ne convingeți pe noi” a concluzionat acesta.
Arhitecta Alina Popescu, masterand în urbanism și amenajarea teritoriului, atrage atenție asupra faptului că din proiect lipsește partea de analiză a modului în care parcul este folosit. Sibienii folosesc parcul în mișcare, pe când proiectul propune multe elemente statice ce nu sunt corelate cu modul de folosință actual al parcului. “Mă așteptam să văd niște fluxiuri de circulație, cum se intersectează ele, iar aceste fluxuri să susțină amplasamentele propuse în locurile propuse. Lipsește conceptul. Sunt atâtea moduri în care parcul este acum folosit încât mi se pare păcat să ne rezumăm la o belvedere și un labirint nou create” a spus ea.
Urbanista Alina Mureșan-Iuga spune că proiectul nu are un concept clar pentru că abordarea a fost concentrată doar pe interiorul parcului, pe când ar fi trebuit să fie făcut și în legătură cu teritoriul învecinat. Aceasta a propus ca fiind foarte importantă realizarea unei analize a vecinătăților și activităților desfășurate în jurul parcului deoarece acestea au efect și în interiorul lui. “Discutăm de investiții majore care se fac în parc și lângă parc, discutăm de fluxuri de oameni care ajung în parc în anumite momente. Cred că este foarte important de analizat și partea de trafic și accesibilitate.” Ca exemplu, aceasta a dat podul Avrig în relația cu iazul propus prin proiect. “Podul are un trafic intens, cu camioane în tranzit, există și o poluare foarte mare, noxe și poluare fonică. Iar iazul este propus ca loc de relaxare, fix lângă acest pod. Trebuie gândită o relație între ceea ce se întâmplă și ceea ce se propune. Vă recomand să faceți o analiză a existentului pentru că toate aceste analize și concluzii vă ajută să ajungeți la conceptul de care are nevoie proiectul”.
Arhitectul Alexandru Găvozdea a cerut și el o mai bună explicare a zonelor din parc care sunt umbrite și a celor însorite precum și felul în care ele sunt folosite de oameni, tocmai pentru a înțelege logica propunerilor din proiect. Un element necesar ar fi, în opinia președintelui OAR, și detalierea vegetației care susține cele două tipuri de spații umbrite / neumbrite.
197 de arini au dispărut în ultimii 25 de ani. Niciunul nu este propus a fi plantat în loc
Primăria a dat asigurări, și cu această ocazie, că în parcul Sub Arini nu vor fi tăieri de spații verzi ci se vor îndepărta doar un număr de până în 30 de arbori, cu toții uscați. Spațiile verzi nu se vor modifica, singurele intervenții vor fi pe aleile existente. În parcul Sub Arini vor fi doar aproximativ 9,7% construcții adică alei, piste de biciclete podulețe, scări, restul fiind păstrat spațiu verde. Intervențiile cu asfalt se vor face doar pe actualele alei, iar restul aleilor vor fi cu beton permeabil, pietriș, nisip, lemn și scoarță. “Cu siguranță arborii ce vor trebui să fie tăiați vor fi determinați prin analiză, prin cercetări, prin colaborările ce le avem cu specialiști în domeniu, arboriști certificați, profesori universitari. Așa vom abora problema parcului Sub Arini” a asigurat Astrid Fodor încă de la începutul întâlnirii.
Deși parcul se numeste Parcul Arinilor, cei mai afectati arbori sunt chiar arinii. Din 1967, nu mai puțin de 197 de arini au dispărut, majoritatea de-a lungul aleii paralele cu Bdul. Victoriei. Acest lucru se datorează secării pârâiașului ce trecea în trecut pe aici, arinii fiind iubitori de apă.
“Problema apei din parc nu ar trebui trecută cu vederea ușor. Vechiul curs de apă dinspre Bdul. Victoriei este pe un nivel mult superior nivelului actual al Trinkbachului. Ca să aducem apa din nou pe aici, sunt necesare mai multe lucrări ce trebuiesc făcute odată cu reabilitarea în viitor a străzii Teodor Aman și vor trebui găsite metode artificiale, cum ar fi pomparea apei din lacul grădinii zoologice” a intervenit, Ciprian Rațiu, directorul Direcției Tehnice a Primăriei.
Prof. univ. dr. Constantin Drăgulescu, de la Facultatea de Științe, catedra de Biologie, Ecologie și Protecția Mediului a ULBS, a arătat faptul că, în Parcul Sub Arini, anual dispar 30 de arbori, din condiții naturale, dar numărul total al arborilor nu se diminuează prea mult deoarece fie sunt plantați alții în locul lor, fie apar puieți prin regenerare naturală.
Prin proiect prezentat nu sunt prevăzuți replantări de arini. În schimb, se vor planta câteva sute de alți arbori și, de asemenea, se propune realizarea unui amplu sistem de irigații. În total, peste 44.500 de mp ai parcului urmează să beneficieze de acest sistem de irigații.
Coerență în plantări
“Astăzi ne dorim ceva mai mult de la parc, mai mult decât s-a făcut în ultimii 30 de ani, vrem ceva gândit coerent. Sigur că se naște întrebarea ce ne dorim de fapt? Care este caracterul parcului?” a subliniat asist. univ. dr. Crăciunaş Mihai-Tudor, adăugând faptul că biodiversitate nu ar trebui înțeleasă ca număr mare de specii ci ea se traduce printr-un echilibru între speciile de plante.
“Animalele pe care le vedem, de asemenea, sunt aici pentru că sunt adaptate la mediul în care trăiesc, au sursă de hrană în plantele ce le găsesc în parc. Odată ce modificăm acest lucru, scade biodiversitatea, de fapt. Numărul de specii și de exemplare trebuie gândit foarte bine. Mai bine să avem mai puțini arbori și mai sănătoși decât foarte mulți care să creeze un fel de desiș care, desigur, nici ca aspect nu arată extraordinar. Consider că este important să se păstreze caracterul semi-natural al parcului.” a adăugat acesta.
Și Ruxandra Dentini, specialist peisagist prezent la dezbatere, consideră că se propun foarte multe plante ce nu și-ar avea locul în Parcul Sub Arini, unele dintre ele fiind cu țepi deși se află lângă zona de joacă pentru copii. Mai mult, se propun multe specii de plante care sunt pretabile la foarte multe boli, ca de exemplu Buxus. Ea propune și înlocuirea trandafirilor din rozariu cu ierburi viu colorate cum sunt Festuca, Imperata sau alte plante ce pot reduce și costurile de întreținere. “Rozariul este proiectat foarte bine dar financiar este foarte costisitor, va fi nevoie de foarte mulți oameni pentru întreținere. Va trebui intervenție săptămânală a minim patru oameni care să îi curețe și să îi aranjeze. Unele dintre plantele propuse aici sunt iubitoare de foarte multă apă și le-ați pus lângă trandafiri care nu iubesc apa. Sunt unele elemente care se bat cap în cap” a spus Ruxandra Dentini.
Ideea este întărită și de dl. Crăciunaş: “Poate puțină lume știe, dar în urmă cu mai bine de 100 de ani, rozariul era vestit în întreg Imperiul Habsburgic. Venea lumea de la Viena ca să vadă rozariul de la Sibiu. Dar acum aici există o mică problemă: în timpul scurs de la înființarea acestuia, au crescu în jur exemplare seculare de platani. Sunt câteva zone semi-umbroase unde trandafirii nu se simt bine pentru că au nevoie de lumină. Eventual se poate adapta proiectul cu niște soiuri mai rezistente de trandafiri, cum sunt trandafirii Floribunda care sunt mai rezistenți la semi-umbră”.
Și pentru plantele propuse în spatele statuii lui Mihai Eminescu, Ruxandra Dentini spune că s-ar putea găsi variante mai bune: „Pentru Azalee Rhododendron propuse aici trebuie să escavați mult pământ, să schimbați tot solul cu sol cu pH acid ce va avea nevoie de umiditate mai mare și irigații automate. Nu se justifică financiar”.
Opriți mutilarea Parcului Sub Arini
Cristina voicu, inițiatoarea petiției „Opriți mutilarea Parcului Sub Arini”, invitată și ea la dezbatere, a explicat faptul că, din punctul ei de vedere și a celorlaltor peste 300 de persoane ce au semnat petiția, mutilare se va face în Parcul Sub Arini inclusiv din punct de vedere estetic. „Nu este nevoie de atâtea elemente moderne. Am impresia că cei care au avut în mână proiectul acesta au fost ca un copil în magazinul de dulciuri care vrea de toate. Nu se opune nimeni reabilitării structurilor existente, nu se opune nimeni plantării, nu se opune nimeni gândirii unor circuite funcționale sau a unor obiective de genul celor incluse în proiect dar în niște locuri unde să aibă o jurstificare estetică și funcțională. Mulți văd acest proiect ca o mutilare a parcului pentru că sunt propuse niște construcții artificiale plantate în locuri unde nu își au rost.”
Aceasta mai spune faptul că iluminatul decorativ al arborilor este inutil și inestetic: „Nu ne dorim un parc Disnayland cu beculețe. Dincolo de asta, trebuie analizat felul în care această lumină va afecta fauna și flora ce are nevoie de fotosinteză pe timpul nopții. În plus, este de luat în calcul și impactul poziționării cablurilor asupra rădăcinilor atât pe traseu cât și la baza arborilor.”
Necesitatea unui regulament
„Ar fi cazul să existe un regulament de utilizare al parcului. În acest moment, în Parcul Sub Arini asistăm la o discriminare pozitivă în favoarea bicicliștilor. Sunt și eu biciclist dar, în cazul acesta, în parc prioritatea absolută trebuie să o aibă întotdeauna pietonii” a mai spus Cristina Voicu. Ea a prezentat ca exemplu Central Park din New York unde în regulamentul de utilizare al parcului se specifică exact acest lucru. În același regulament, toate traseele sunt prevăzute într-o singură direcție, cu sens unic, în sensul acelor de ceasornic. Antrenamentele de viteză și antrenamentele de grup se fac în anumite intervale orare pentru a nu interfera cu pietonii, iar bicicliștii sunt atenționați de faptul că în parc există turiști care nu cunosc traseele, astfel că atenția trebuie să fie sporită, prioritate având întotdeauna pietonii.
După trei ore de discuții, primarul Astrid Fodor a revenit la ideea principală: „Parcul Sub Arini ne dorim să rămână un parc natural, nu ne dorim acțiuni invazive. Tocmai din acest motiv am început de la bun început cu dezbateri și probabil vom mai organiza și altele. Trebuie să găsim calea cea de mijloc pentru a satisface pe cât mai mulți dintre cetățenii Sibiului. Parcul este al tuturor sibienilor și, ca în orice democrație, majoritatea va decide”.
Din partea Primăriei Municipiului Sibiu au mai participat viceprimarul Corina Bokor, administratorul public Ioana Leca, Ciprian Rațiu – Directorul Direcției Tehnice și Alexandru Stoica – consilierul personal al primarului pe teme de ecologie și mediu. Proiectul a fost prezentat de către coordonatoarea Dana Dinu, din partea proiectantului Tehno Consulting Solutions SRL din București.
Dezbaterea profesională cu privire la reamenajarea Parcului Sub Arini a fost organizată de către Asociația pentru Înfrumusețarea Orașului Sibiu (AIOS), cu suportul financiar al firmei Unimat. AIOS este una dintre cele mai active asociații non-profit ce se implică în înfrumusețarea orașului, cu scopul de a crește calitatea locuirii.
Este o intalnire esentiala si foarte importanta pentru comunitatea noastra. Avem un parc deosebit, cu o istorie bogata si un patrimoniu natural deosebit. De aceea, este important sa luam in considerare parerile specialistilor si sa ne aplecam asupra aspectelor care trebuie imbunatatite pentru a ne asigura ca parcul Sub Arini va ramane un loc special pentru locuitorii din Sibiu. Cu totii avem datoria de a proteja si imbunatati aceste spatii verzi, pentru a le lasa mostenire generatiilor viitoare.